Terapie

Tratarea Dintilor

Terapie

Terapie

Ce sunt cariile? De ce ajungem să avem carii?

Cariile sunt, exact cum sugerează numele asociat cariilor de lemn, cavități în masa dintelui, cauzate de slăbirea acestuia. Uneori caria se poate identifica prin culoarea maro închis sau gri a zonei din proximitatea cavității.

Principalele vinovate pentru apariția cariilor sunt anumite tipuri de bacterii din gură. Ele reprezintă placa bacteriană care, în contact cu carbohidrații și cu zaharurile din alimente, determină formarea unui mediu acid care dizolvă smalțul dinților. Dacă acidul reușește să dizolve smalțul dintelui, acesta este expus: nu rămâne decât stratul de dentină care este mai puțin rezistent, lăsând să se formeze caria. În acest punct, caria înaintează rapid pătrunzând adânc în dinte.

De ce avem nevoie de obturații?

Plombele sunt necesare în tratarea cariilor deoarece, în lipsa lor, degradarea dintelui va continua până la nerv, ceea ce poate fi extrem de dureros. Aceasta poate duce la afecțiuni și mai grave, cum ar fi infecțiile și abcesele. Materialul pentru obturații se folosește și pentru repararea unei obturații mai vechi care s-a uzat sau pentru a reface un dinte ciobit. Amânând tratarea dintelui cariat riscați, pe lângă durere și disconfort, pierderea acestuia. Cu cât amânați mai mult, cu atât procesul devine mai dificil, implicând intervenția pe canalele radiculare pentru salvarea dintelui. Operațiunea va fi de mai lungă durată și mult mai costisitoare. Pe scurt, trebuie să acționați cât mai repede.

Obturații cu materiale compozite

Materialele compozite sunt soluția cea mai potrivită pentru obținerea unor nuanțe precise care se potrivesc cu dintele. Aceste materiale sunt în momentul de față cele mai populare pentru că pot imita culoarea dintelui, fiind în același timp foarte rezistente. După curățarea cariei se aplică un gel de curățare, apoi o soluție adezivă și, în cele din urmă, materialul compozit pentru obturație. Materialul compozit se întărește la lumina albastră deintensitate mare. Durează numai 10-20 de secunde. După obturare și întărirea materialului compozit, se verifică dacă plomba are forma și aspectul dorit. În acest moment se fac eventualele ajustări.

Care sunt așteptările cu privire la noile obturații cu materiale compozite?

Dacă obturația se face după procedura standard, în mod obișnuit pacientul resimte un anumit grad de disconfort, fie legat de anestezie, fie de dinte în sine. Pentru a reduce aceste neplăceri, puteți urma sfatul medicului stomatolog luând un analgezic comun, care se eliberează fără rețetă, de exemplu ibuprofen. Dacă simptomele persistă va trebui să consultați stomatologul. Uneori caria este foarte adâncă, până aproape de nerv. În aceste cazuri este posibil ca nervul să fie deja infectat cu bacterii. Chiar dacă dintele a fost obturat, mai există încă posibilitatea ca problema să nu fie rezolvată până când nu se face tratamentul corespunzător prin intervenția pe canal – singura posibilitate de a reduce disconfortul.

Terapia canalului radicular

Terapia canalului radicular se referă la un tratament în cadrul căruia medicul stomatolog îndepărtează infecția bacteriană de la nivelul rădăcinii dintelui și al camerei pulpare De ce ați avea nevoie de o intervenție la nivelul canalului radicular? Sunt mai multe cauze pentru care dinții devin iritați sau inflamați: carii profunde, obturații mari, traume ale danturii, ciobirea dinților și chiar unele lucrări stomatologice recurente. Care sunt opțiunile, în afară de intervenția pe canal, când medicul stomatolog identifică infecția în interiorul dintelui? Prima ar fi să nu acționăm deloc. Însă, dacă bacteriile nu sunt îndepărtate, Obturația canalului radicular se face de obicei cu un material de tip gutapercă, care umple întregul canal. Apoi se închide dintele cu o plombă provizorie. Trebuie reținut că terapia canalului radicular înseamnă tratarea unei afecțiuni a pulpei dintelui, însă tratamentul este complet numai când se readuce dintele la starea sa funcțională. Pentru a reda funcționalitatea dintelui este nevoie de o coroană sau de o altă lucrare dentară similară.

Riscurile asociate cu terapia canalului radicular

În urma terapiei canalului radicular este posibil să resimțiți un anumit grad de disconfort care durează câteva zile. Pentru a reduce acest disconfort, puteți urma recomandarea dentistului, recurgând la un analgezic care se eliberează fără rețetă. În cazuri extreme, medicul stomatolog vă poate prescrie un antibiotic și un analgezic pe bază de rețetă pentru a elimina orice posibilitate de infecție. În urma intervenției pe canalul radicular, este interzis să mestecați direct pe dintele tocmai reparat înainte ca acesta să fi fost reconstruit într-o formă finală, pentru că riscați să îl rupeți. Cu cât amânați mai mult finalizarea lucrării de reconstrucție, cu atât crește riscul de infecție pe canalele tocmai tratate, caz în care procedura va trebui luată de la capăt. La fel ca orice alt tratament, terapia canalului radicular nu este lipsită de neprevăzut și de posibilitatea complicațiilor. Se poate ca, în timpul procedurii, una din pile să se rupă, rămânând înțepenită în canalul radicular, așa cum există riscul de fracturare a rădăcinii dintelui. Alteori, obturația nu se poate face perfect din cauza formei rădăcinii. De asemenea, este posibil ca medicul stomatolog să nu observe o rădăcină ascunsă sau un canal în plus, unde ar putea fi nevoie de tratament. Firește, aceste complicații sunt excepțiile: ele nu reprezintă norma. Dacă terapia canalului radicular eșuează, puteți discuta cu medicul stomatolog care sunt alternativele, inclusiv repetarea tratamentului sau extracția dintelui infectat. Acestea vor înainta până în vârful rădăcinilor ajungând într-un final la os. Când se întâmplă acest lucru, nu ne rămâne decât să constatăm abcesele și infecția. Evident, această opțiune iese din calcul.

A doua opțiune este extracția sau îndepărtarea dintelui. În cazul în care optați pentru extracție, e bine de știut că locul vacant rămas în urma intervenției va cauza „alunecarea” celorlalți dinți, care încearcă să acopere spațiul gol. Această repoziționare a danturii rezidă în probleme ale mandibulei. În plus, dinții care se repoziționează în urma unei extracții sunt mai greu de curățat și deci mai expuși afecțiunilor gingivale și cariilor, iar în ultimă instanță îi pierdem. Dacă alegeți extracția, cea mai bună cale este să înlocuiți dintele lipsă cu un dispozitiv dentar specific: un implant sau o punte. Firește, în acest fel veți ajunge la costuri suplimentare, care se adaugă neplăcerii de a fi pierdut dintele.

Tratamentului canalului radicular

La început se administrează un anestezic local pentru a amorți dintele, făcând procedura mai confortabilă. Apoi, dentistul va izola prin metode specifice dintele, pentru a-l păstra curat și fără salivă pe parcursul intervenției. Când amorțește locul, dentistul deschide partea de sus a dintelui. Cu ajutorul unor dispozitive speciale, acesta va curăța interiorul canalelor pregătindu-le pentru obturație. Se folosește și o soluție de curățare pentru a îndepărta orice bacterii rămase precum și eventualele rămășițe din dinte. Pe parcursul procedurii se recurge la radiografii, prin care medicul stomatolog poate urmări rezultatele